A fost odata ca niciodata…

A fost o dorinta inainte de Craciun. Cum ar fi sa primesc anul acesta muulte cadouri mici? Dar cum ar fi sa daruiesc? Si… minunea a prins viata!

Intr-un grup minunat de femei ne-am zis sa ne facem cadouri handmade. Am dorit sa le fac semne de carte si lumanari parfumate. S-au adunat multe cadouri minunate pregatite din suflet.

Si asa a inceput totul.

Aveam acum in casa sarma de multiple culori, ciocane si o nicovala. Dupa ce am facut semnele de carte pentru ele, am inceput sa pregatesc si pentru cei dragi. Apoi am descoperit ca se pot face si alte lucruri minunate cu sarma. Si am patruns tot mai adanc in aceasta lume magica.

Am descoperit ca din sarma de cupru se pot face bijuterii cu pietre semipretioase. Am fost cucerita rapid. Primul pandantiv pe care l-am facut a fost cu sfera de ametist. Il tineam in palma si nu imi vedea sa cred, parca era lumea toata prinsa acolo.

Apoi am descoperit decoratiunile din sarma de cupru. Mai exact un pantofior de cenusareasa 😀 Deja devenise terapie pentru mine. Linistea din minte si curgerea lina a firelor ma transpuneau intr-o alta lume. Totul era in armonie.

Primul lucru pe care l-am vandut a fost un semn de carte “Pasare”. Imi amintesc ca in timp ce pregateam primul colet am inceput sa plang. Imi venea greu sa cred ca cineva ar da bani pentru ceva facut de mine. In timp a devenit mai usor, am reusit sa vad si eu frumusetea din cele create de mainile mele.

Bijuterii pe care le porti pentru tine, si le simt si ceilalti.

Cu timpul a inceput sa devina mai mult povestea lor decat povestea mea. Cristalele au un mod de a te atrage, ajung la tine exact cand ai nevoie de ele. Au si un mod de a iti spune cum anume se la prinzi, in ce fel de sarma, ce culoare, astfel incat sa se potriveasca cu persoana ce urmeaza a primi cadoul.

Magia cristalelor

La inceput eram surprinsa de reactiile primite, de modul in care se deschideau “clientele” mele si imi spuneau ca exact de asta aveau nevoie.

Cel mai suprinzator a fost cand o prietena imi spunea ca isi doreste un pandantiv feminin cu sarma gold. Si cand am inceput sa lucrez am ales o culoarea aproape neagra… oricat am dorit eu sa fie galben, nu mergea.

Tot ce aveam in minte s-a disipat, am ramas doar eu cu piatra, un jasp minunat, care imi cerea altceva. I-am aratat, cu scuze, poza si raspunsul m-a blocat: “Da, e diferit fata de ce imi imaginam. Imi da senzatia ca e mai serios, mai ancorat. Mi-am dat seama ca am de lucrat cu latura mea mai ferma, cu limite si cumva simt ca imi ancoreaza puterea in zona asta.

Povestea mea, e povestea lor. E povestea ta.

Povestea unui cadou din suflet pentru suflet.

Dupa cateva experiente de acest fel am invat sa nu ma mai interpun in creatie. Las sa curga, fara sa interferez cu mintea in proces. Pur si simplu cred ca de aici vine linistea mea. Mintea de opreste, nu mai aud nici un zumzet, nici un gand. Sunt doar firele care se invart si atat. Si e indeajuns.

Sunt eu oprita intr-un prezent continuu. Si e atat de bine.